Copilul partidului

Marin Beşteliu

Cunoscut ca istoric literar, datorită amplelor sale eseuri consacrate unor teme „sensibile”, Alexandru Macedonski şi complexul modernităţii (1985) sau Tudor Arghezi – poet religios (1999), prin care demontează convingator şi aplicat rutinele de receptare, MARIN BEŞTELIU abordează, de această dată, romanul, cu siguranţa scriitorului căruia nu-i sunt străine nici tehnicile narative de verificat succes, nici perspectiva polemică asupra literaturii conformiste, conjuncturale şi simplificatoare a „obsedantului deceniu”.
Fără să se constituie într-o tardivă răfuială cu istoria, Copilul partidului vizează vechiul regim, dezvăluind cu luciditate senină mecanismele sistemului dictatorial, coercitiv, al fricii, al compromisurilor, al manipularii cinice. Baldovin, personajul principal al cartii, captiv al acestui sistem, naiv şi „onest”, nu este o victimă, ci un produs, deşi trăieşte la modul dramatic revelaţia copleşitoare a abandonării idealurilor „generoase”, a degradării umane, a ticăloşirii generale. Departe de manierismul aşa-numitului „roman politic”, selectiv demascator, Copilul partidului este o poveste mărturisitoare, o poveste a sincerităţii, apropiată de construcţiile epice ale lui Augustin Buzura, legitimând, în acelaşi timp, o certă vocaţie.

Constantin M. Popa