Bonsai. Povestea fetei norocoase

Crisula Ștefănescu

    Crisula Ştefănescu este absolventă a Facultății de filologie a Universității  București. În 1982 emigrează în Germania și lucrează la postul de radio „Europa Liberă”; mai întâi cercetător-analist în cadrul „Institutului de Cercetare al Europei Libere” și, din 1992, în Departamentul de Broadcasting, ca redactor al emisiunii de cultură „Controverse-Confluenţe Est-Vest”. Din 1995, când radioul s-a mutat la Praga, trăiește împreună cu soțul ei, scriitorul Andi Ștefănescu, într-un sat bavarez din apropiere de München.

     Crisula Ștefănescu a publicat treizeci de cărți. 

     „BONSAI este un roman bine scris, într-un stil alert și cuceritor. Atrage printr-un fel de sinceritate
capricioasă, printr-o ritmare emoțională a confesiunii.
     În plus, cuprinde întâmplări pitorești și mai ales, pagini de poezie de o remarcabilă frumusețe.”

Alex ȘTEFĂNESCU

   Romanul BONSAI  a fost scris dintr-o suflare, ca să spun așa, în vara anului 2008. Când l-am terminat, am trimis manuscrisul spre lectură unor critici literari și unor prieteni cu activități și preocupări literare. Deși „verdictul” a fost favorabil, totuși cartea nu a fost publicată. 

   De-a lungul timpului mai multe fragmente din BONSAI au apărut în reviste literare, obținând și un premiu, sau postate pe pagina mea de face-book, dar am acest obicei, nu știu dacă bun sau rău, de a lăsa manuscrisele să zacă cu anii. După ce, nu demult, l-am recitit și am mai făcut mici corecturi, m-am gândit că a cam sosit timpul să-i dau drumul în lume.

   Vă ofer câteva scurte fragmente dintr-o corespondența purtată  acum 14 ani cu cei care au avut bunăvoința să se aplece asupra romanului BONSAI și cărora țin să le mulțumesc încă o dată pentru lectura manuscrisului și pentru cuvintele calde de apreciere și încurajare.

                                                       ***

   BONSAI este un roman bine scris, într-un stil alert și cuceritor. Atrage printr-un fel de sinceritate capricioasă, printr-o ritmare emoțională a confesiunii. În plus, cuprinde întâmplări pitorești și mai ales, pagini de poezie de o remarcabilă frumusețe.  

                                                                                             Alex ȘTEFĂNESCU

     Am citit [BONSAI] și mi-a plăcut. Fără îndoială că scrieți mai bine și aveți de spus mai multe decât o droaie de autori publicați azi (unii cu tam-tam).

                                                                                       Ioana PÂRVULESCU

   BONSAI-ul, mic, dar înglobând toate esențele, are toate ingredientele: o poveste de dragoste, o crimă, intrigă polițistă, eternele întrebări despre rostul vieții, moarte, destin, noroc, eternitate, neant, problema trecerii ireversibile a timpului, chiar și comuniștii, exilul, Țara Norocului, toate observate din diferitele perspective ale timpului. Timpul fantastic, timpul psihologic, timpul istoric. 

  Este un text care intrigă, atrage, prinde, înlănțuie, te ține în tensiune. Majoritatea scenelor par a defila în fața unei camere de filmat, iar succesiunea lor te face să vizionezi povestea. Structura romanului este circulară: se termină exact în punctul de pornire. 

   Mircea Eliade se întreba undeva: „Cum s-ar putea oare scrie simplu, firesc, credibil despre lucruri atât de mari ca trecerea timpului, dragostea miracolul întâmplărilor? Și fără a recurge la cele două mii de pagini la care avea dreptul Tolstoi?”

    Poți să fii convinsă că tu ai reușit să scrii firesc, simplu și în mod paradoxal credibil. Spun paradoxal pentru că în timp ce cititorii textului tău cred ceea ce citesc, tu faci totul să-i convingi că Viața e Vis!

                                                                 Lilica VOICU-BREY (Tarragona)

     Acum am să-ți fac un mare compliment: nu am mai avut așa o reacție la suspens-ul unei bucăți literare de pe vremea (de mult petrecută) când l-am citit pe Dostoievski. Țin minte că mă așteptasem la multă psihologie, dar deloc la cea intensitate care mi-a creat o stare de surescitare și nerăbdare de a ajunge cât mai repede la ultima pagină. E exact ceea ce am trăit citindu-ți (de două ori în timp atât de apropiat) romanul.

                                                                           Dora Ivanciuc (Copenhaga)

        Am citit BONSAI. Mi-a plăcut. E foarte proaspătă și inteligentă.

                                                                            Luminița MARCU

        Am terminat filologia (și pot spune că am mâncat pe pâine multe romane și multă poezie în liceu și facultate), dar așa ceva nu am citit de prea multe ori. Romanul dumneavoastră mi-a adus din nou, cu plăcere, în fața ochilor o lume în care m-au dus pe rând Preda, Arghezi, Breban, Școala de la Târgoviște, Radu Petrescu cu al său „Matei Iliescu” sau Mihail Sebastian în „Orașul cu salcâmi”. Nu am mai citit așa ceva de mulți ani: poezie și narațiune împletite… și suspans, și realitate crudă, comunistă, și vis, și magie. Mi-a plăcut tare mult și cred că îl voi reciti de câteva ori până îi voi înțelege toate alegoriile și toate visele.

                                                                      Alexandra Cocean (Los Angeles)