N. Steinhardt în interviuri-328 - 13-Filosofie romaneasca - Editura AIUS
Sunteti aici:Carti Biblioteca de filosofie Filosofie romaneasca N. Steinhardt în interviuri
Info: Browserul dumneavoastra nu accepta cookies. Pentru a utiliza toate facilitatile magazinului, va rugam sa activati cookies.
PrinteazaTrimite e-mail
Muzica și plantele medicinale în terapia depresieiNăucul
N. Steinhardt în interviuri
Mareste imaginea

N. Steinhardt în interviuri

30.00 RON

Filosofie romaneasca
Pune o intrebare despre acest produs

 

Autor:

Florian Roatiş

ISBN: 978-606-562-394-1
An de apariţie: 2014
Format: A5
Nr. de pagini: 258
Prezentare:

N. Steinhardt avea o firească demnitate şi în acelaşi timp asuma tot ceea ce numim rânduiala mănăstirească. Nu se cruţa, nu se abătea de la schema riguros impusă vieţuitorilor de acolo, dar o făcea cu o seninătate şi o bucurie decentă. Nimic nu trecea de la liniile marcatoare ale ritualului ortodox: slujba era slujbă, spovedania spovedanie, munca de bibliotecar fără cusur, pregătirea intelectuală a fraţilor de mănăstire serioasă...

Cred că ar fi fost un profesor excelent dacă i-ar fi fost îngăduit după ieşirea din închisoare să predea lecţii în loc să muncească cu roaba. Putea trece rapid de la lucruri simple la subtile interpretări. Dăruia şi se dăruia fără preget. Avea simultaneitate în distribuirea energiei sale de aşa manieră încât nici unul dintre cei chemaţi sau veniţi ca pelerini să nu se simtă uitat sau abandonat. Deviza sa putea fi sintetizată în aceste cuvinte: rigoare, ordine, muncă şi credinţă.

Maria Cogălniceanu

La un sfert de secol de la trecerea sa la cele veşnice, N. Steinhardt, monahul-eseist, continuă să fie o prezenţă discretă, dar constantă, în conştiinţa culturală românească, atât prin cărţile sale cât şi prin destinul său, paradoxal şi tulburător în acelaşi timp. Cărţile apărute postum, unele intens mediatizate şi mereu reeditate – mai ales Jurnalul fericirii şi Dăruind vei dobîndi –, ni-l readuc în minte şi în suflet prin deloc ostentativa sa cultură, altitudinea intelectului şi spiritului său, amenitatea şi, nu în ultimul rând, umilinţa sa, poate prea orgolios mărturisită. Adeverind cuvintele lui Georges Bernanos, potrivit căruia „convertiţii sunt incomozi”, N. Steinhardt a incomodat – mai ales după ce a îmbrăcat haina monahală la Rohia – şi incomodează şi în posteritate, atât pe unii dintre foştii săi coreligionari, cât şi pe alţii, e drept puţini şi în necunoştinţă de cauză, dintre ortodocşi, ca şi pe cei care se simt frustraţi că o personalitate de anvergura sa intelectuală nu a ales religia lor.

Florian Roatiş

 


Disponibilitate

Pe stoc: Da




Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează