Iubita lui Kirillov

Aurelian Zisu

Aflat la cel de-al patrulea volum de versuri – după ce a publicat Scrisori către Neant (1999), Cămaşa de forţă (2001) şi Sonete rănite (2009) – poetul craiovean Aurelian Zisu ne introduce într-un univers poetic de esenţă dostoievskiană în care Kirillov îşi ucide succesiv propria moarte ce cu o hidoşenie de sorginte decadentă îi seduce pe muritorii de rând. Iubita lui Kirillov reuneşte într-un mod intedit teme precum erosul şi thanatosul, marginalitatea şi dedublarea, personificând stări sufleteşti ce iau forma unor texte originale aflate la limita poemelor cu formă fixă în care medievalismul de tip Radu Stanca, intertextul eminescian, romantismul tratat în răspăr şi ludicul postmodern se îmbină într-un melanj discursiv ce îi incită pe cititori şi îi provoacă pe criticii literari.