Prezentare: |
Virgil Mazilescu a reinventat poezia în marile vecinătăţi ale singurătăţii, ale somnului şi poate ale sentimentelor: „tu dormi dragostea mea. sunt singur am inventat poezia şi nu mai am inimă”. A inventat poezia în contemporaneitatea unor mari poeţi, ca Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Mircea Ivănescu, Gellu Naum, Leonid Dimov. El nu a fost niciodată oniric sadea şi nici suprarealist, cum nu a fost neomodernist sau postmodernist. Membrane subţiri şi transparente îl vor ţine întotdeauna de partea cea mai lucidă a visului şi va coborî „în adâncul pământurilor sterpe” de câte ori este nevoie pentru ctitorirea realităţilor rostite mai apoi în poezie.
Gabriel Nedelea
|