„Ulisse semnifică, în acelasi timp, rătăcire, peregrinare, ieşire din lumea proprie, cunoaştere, eroism și privaţiuni, tentaţii dar şi întoarcere în Ithaca, mânat de dorul unui ţărm drag, cu tot ce presupune existenţa acestuia. Grecia antică este, de fapt, un Ulisse în perpetuă căutare şi găsire, rătăcire și întoarcere. La fel, problematica filosofică a înţelepţilor greci nu este străină ci, dimpotrivă, este legată strâns de epopeea căutărilor, rătăcirilor și revenirilor lui Ulisse şi ale grecilor, în general.
Putem spune, fără exagerare, că acest spirit s‑a încifrat în tot ceea ce au creat grecii antichităţii. Astfel, a apărut patria dialecticii cu cele trei mari repere ale sale: Socrate, Platon, Aristotel…”.
