|
Prezentare: |
Orice discuție cu Alexandr era o provocare. Îi plăcea să facă afirmații paradoxale, șocante pentru o gândire obișnuită cu clișee ideologice. Era greu să-l prinzi în tipare comune, pentru că nu era construit după asemenea tipare. Nu era nici comunist, nici anticomunist, deși a fost considerat și una și alta, ci om de știință, un cercetător. Am spus-o atât în interviurile, cât și în cărțile sale.
Alexandr Zinoviev avusese ca nimeni altul curajul să dezvăluie realitatea comunismului, absurditatea și cruzimea unei lumi care ar fi părut utopică, inimaginabilă, dacă nu ar fi fost o realitate.
Ceea ce Alexandr Zinoviev reproșa lumii occidentale, deși o considera ca fiind cea mai reușită civilizație în istoria omenirii, era faptul, paradoxal în sine, că este prea eficientă și produce prea mult.
|
