ADRIAN MARINO LA CENTENAR

   La 5 septembrie, anul acesta, s-au împlinit 100 de ani de la nașterea marelui cărturar român Adrian Marino!

   Discreția, ca să mă exprim eufemistic,  cu care instituțiile naționale de cultură au marcat „momentul”, a determinat Editura Aius și revista Mozaicul să inițieze celebrarea ideocriticului „român și european în același timp” încă din anii ’80, la Craiova, în parteneriat cu Universitatea Craiova, Filiala Craiova a Uniunii Scriitorilor din România și Biblioteca Județeană  „Alexandru și Aristia Aman” Dolj. Proiectul, înaintat Consiliului Județean Dolj, a intrat în dezbaterea plenului acestei instituții și, miercuri, 29 septembrie 2021, a fost aprobat în unanimitate. De ce „a făcut Satul ce n-a făcut Bărbatul”, voi încerca să argumentez, succint, în rândurile care urmează.

     Deși născut la Iași, format la București în mentoratul lui G. Călinescu, dar și al lui Tudor Vianu, petrecându-și anii primei tinereți (8+6) în pușcăriile comuniste și domiciliu obligatoriu la Lătești – în Bărăgan, „exilat” până la sfârșitul vieții la Cluj, unde s-a bucurat de iubirea necondiționată și susținerea exemplară a Doamnei Lidia Bote, intelectuală de mare consistențã prin lucrarea sa de referințã „Simbolismul românesc”, Adrian Marino a fost determinat să aibă legături constante, determinante cu Bănia, din chiar zorii vieții sale intelectuale. (...)

     Adrian Marino va veni la Craiova și la Goiești-Dolj, pentru documentare, și în anii premergători publicării tezei doctorale „Viața lui Alexandru Macedonski”, unde s-a bucurat de o bună primire și sprijin din partea autorităților publice locale și județene. Dar, incontestabil, colaborarea sa îndelungată la revista Ramuri, începând din 1967, la invitația fostului său coleg de la Universitatea București, Alexandru Piru, Decan al Facultății de Litere al tinerei Universități craiovene și director al „Ramurilor” a însemnat un punct de inflexiune în relația cu Bănia. Studenții, scriitorii și intelectualii craioveni așteptau cu nerăbdare fiecare număr al „Ramurilor” pentru a citi cele două pagini, în oglindă, semnate Al. Piru și Adrian Marino.