…nu există simbol mai convingător şi mai la îndemână al puterii în slăbiciune decât tăria ascunsă în puţinul unei candele din casa creştină.
Tremurătoare şi aparent nevolnică, pâlpâirea ei modestă susţine rezistenţa casei întregi! Micuţa flacără e în stare să descopere reţeaua de îngeri a cărei prezenţă înfricoşează şi derutează semeţia oricăror răutăţi în preajmă.
Aprinsă sub icoană, pe peretele de răsărit, în penumbra încăperii, candela păstrează în stare de veghe viul casei mereu treaz, menţinând deschisă, zi şi noapte, interfaţa dintre mister şi realitate, dintre văzut şi nevăzut.
Ea e singurul semn după care Dumnezeu îi recunoaşte pe ai Lui, iar veghea ei fidelă răspândeşte balsam îmbietor de linişte şi binecuvântare. Aprindeţi candelele, oameni buni! Ele pot fi semn al unei stări de veghe şi simbol al luminii celei neînserate spre care ne îndreptăm.
