„Volumul Ancăi Şerban, deosebit de matur pentru unul de debut, aduce în prim-plan un suflu liric corect temperat, foarte bine aliniat diagramelor seismografului sufletesc ce se mişcă în registre profunde, pe care nu se sfieşte să le atace decis, cu multă îndrăzneală, dar şi cu o anumită tensiune obsesivă, cu dublu impact asupra versurilor. Anca Şerban are o ştiinţă extrem de bine pusă la punct a tăierii versurilor, a decapării balastului inutil, tehnică ce se învaţă în timp, acribic, dar este şi mărturia dublării actului liric de anumite trăiri care, uneori, pot anihila graniţe ontice şi pot reconfigura trasee existenţiale. Incursiunile lirice, care sunt, totodată, şi şarje gnoseologice foarte curajoase şi lucide, decelează realitatea fără compromisuri. Punctele de incizie sunt alese decis, operarea pe sensurile vieţii făcându-se fără reticenţe, uneori chiar cu detaşare, deşi rezultatele, concluziile sunt grave şi nu de puţine ori răstoarnă echilibre statuate, le recalibrează, le redefinesc şi, în cele din urmă, mută rezonanţa existenţială mereu pe câte o muchie de fiinţare. Avem de a face cu un volum remarcabil, foarte sonor prin curajul său, prin maturitatea tehnică şi expresivă şi prin forţa de impact a construcţiei.”
Cosmin Dragoste
