Clipa captivă

„…Făcându-şi din Felix Aderca un maestru, Nicolae Marinescu ne   oferă nu „Mărturia unei generaţii“, ci confesiunea unui timp concentrat în clipa mărturisitoare. Ceea ce atrage în mod irepresibil atenţia este arta conversaţiei în care sesizăm placerea dar şi stiinţa comunicării, fără preţiozităţile cozeriei de salon, fără acele reverenţe gratuite, fie ele şi spirituale. Conducând discuţia prevenitor ori provocator, autorul este interesat să afle ce gândesc alţii despre lumea de ieri şi de azi, raportându-se la condiţia de artist trăitor sub presiunea momentului social. Dacă artele plastice oltene nu înseamnă ceea ce ar trebui să însemne, se datorează, cred cei mai mulţi dintre preopinenţi, faptului că se acceptă inerţiile, compromisul, mediaţiile, terorismul imprejurărilor financiare. Dincolo de intransigenţe, iluzii, dileme (patetice uneori), justificări, schimbul de idei induce un grav sentiment al urgenţei şi privilegiază acel special spirit al persoanei I, adică al responsabilitaţii directe. Starea permanentă de veghe interogativă ii permite situări, aprofundări sau verificări ale unor neliniştitoare intuiţii...” 

C.M.Popa