Volumul de versuri Credeți-mă că exist este, poate, strigătul disperat al poetului care nu s-a simțit auzit în deplinătatea creației sale. Pentru el, poezia nu era doar o pasiune, ci era o stare de spirit; nu doar trăind-o, ci mai degrabă fiind trăit de aceasta. Dincolo de dualitatea incomodă a vieții – lupta pentru existență și nevoia de a se ridica aspirând către deplina libertate a spiritului – a existat o adâncă tristețe, acea melancolie, acel cântec al sufletului ce aspiră către zborul fără de hotare, către absolut, către divin.
Vârâtă toată-n poezii, ca un copil/ ce intră într-o carte –/ pe care încă nu o știu/ căci o rescriu de dincolo de moarte,/ așa mă simt acum, în ceas de seară,/ ziua nu mi-a ajuns, a fost prea scurtă;/ îngerii morții mă-mpresoară/ și mă amenință și mă insultă:/ mă-acuză că te chem, că îți vorbesc/ și tulbur lumile-ntre lumi;/ dar ei nu știu că tot ce-ai spus/ a fost atunci, nu este acum?!
Monica Berglund
Notabilul poet care a fost Camil Poenaru este pus în vitrina posterității de către admirabila și dedicata sa fiică, Monica Berglund. Devotamentul admiratorilor deschide poarta spre posteritate creatorilor ce-și încheie socotelile cu viața. Aici rămâne creația; sufletul acestora urcă la lumina din care venim cu toții. Conservarea și promovarea operei rămase nepublicate presupune a se reînsufleți creațiile rămase fără energia omenescului spirit creator. Șansa de a fi descoperit de posteritate, așa cum a fost și ca mai mult de atât, nu o au mulți creatori. Prin atașamentul Monicăi Berglund, lui Camil Poenaru ca poet local i se oferă posibilitatea de a deveni un mare scriitor.
Ștefan Vlăduțescu
