Darul domnului Borges

     În America fiind, prin 1986, am visat într-o noapte că m-a sunat Jorge Luis Borges. Mi-a făcut atunci o propunere care m-a uluit.
     Ulterior, drumuri tainice m-au dus la Eichendorf, locul de baștină a înaintașilor lui Joseph von Eichendorff.
     Acolo, în tihnă, i-am citit pe amândoi, pe Borges și pe von Eichendorff, și am început să ne vizităm în nopțile mele albe și să stăm de vorbă.  
      Cartea de față este rodul aces­tor întâlniri.

 

Auroarea

 

     Poemele au forță, capacitate explozivă (Fuga fantastică și mai ales antologica Mesteacănul), dar și neașteptat umor (Indignarea criticii), anun­țând sclipitoarele conversații imaginare cu spiritul tutelar (Borges), ce-i deschid, para­doxal, porțile spre ținutul părăsit demult, aureolat de legendă, vitali­tate, inteligență. Caracalenii, Strada cu nume imperial impre­sionează prin tensiunea evocatoare abil stru­nită, greu de obținut de orice artist ce se întoarce la obârșii.
      Prin Darul Domnului Borges, Crisula Ștefănescu forțează porțile marii poezii românești.

 

Liviu GRĂSOIU