Degeţel / Degeţica

Povestea Degeţel (sau Prichindel) a fost publicată pentru prima dată, în limba franceză, de Charles Perrault (1628-1703) în culegerea Poveşti sau basme de odinioară cu moralităţi ori Poveştile mamei mele Gâsca (1697). Degeţel este cel mai mic dintre cei şapte feciori ai unui sărac tăietor de lemne, însă în ciuda staturii sale prichindelul este foarte isteţ. Când Degeţel este abandonat împreună cu fraţii săi în pădure, el va găsi tot felul de mijloace pentru a supravieţui împreună cu fraţii săi, reuşind chiar să fure cizmele fermecate ale căpcăunului ceea ce îl va ajuta să ajungă crainicul împăratului şi să îşi scape familia de la sărăcie.

Degeţica (în daneză Tommelise) este o poveste fantastică a celebrului scriitorul danez Hans Christian Andersen publicată pentru prima dată la Copenhaga, în 1835, în cel de-al doilea volum de Poveşti pentru copii, împreună cu Obrăznicătură de băiat şi Tovarăşul de călătorie. Deşi ideea generală este inspirată de povestea Degeţel a lui Charles Perrault, personajul Degeţica este creaţia lui Andersen: povestea ne face martori ai aventurilor micuţei fetiţe, de mărimea unui deget, care trebuie să scape mai întâi de feciorul unei broaşte, apoi să locuiască la un şoarece pe timpul iernii şi să se descotorosească de chipeşul sobol care voia să îi devină soţ. La final, Degeţica este salvată de o rândunică şi se îndrăgosteşte de craiul florilor.