Zâna munţilor este o poveste scrisă de Petre Ispirescu despre un împărat care avea un fecior renumit pentru isteţimea şi cuminţenia sa. După ce la vânătoare feciorul de împărat nu poate prinde turturica în care era transformată Zâna munţilor, aceasta devine găinăreasă la curtea împăratului cucerindu-i pe toţi cei de la curte cu hărnicia şi modestia sa. Apoi, feciorul cel isteţ se îndrăgosti, la nunţile împăraţilor vecini, de Zâna Maiastră ce a renunţat la puterea sa pentru a domni fericită pe scaunul împărătesc până la adânci bătrâneţi.
Publicată pentru prima dată în 1872, Zâna Zorilor de Ioan Slavici este o poveste despre faptele bune ale unei zâne care a schimbat destinul a trei fraţi, Florea, Costan şi mezinul Petru, toţi trei feciori de împărat. Pentru a-l vindeca pe tatăl său, împăratul care râde cu un ochi şi plânge cu celălalt, Petru va trebui să ajungă pe tărâmul Zânei Zorilor, unde cerul se lasă pe pământ şi stelele stau de vorbă cu florile. Astfel, Petru, ajutat de calul său Murgul, va trebui să treacă prin pădurile vântoaselor şi prin ţinuturile când îngheţate, când dogoritoare de la marginea lumii pentru a aduce apa tămăduitoare din fântâna Zânei Zorilor.
