Eminescu. Analize din postume

Greu este a vorbi ori a scrie despre Eminescu, cel peste fire, cel care poate fi multiplu în unul. Comen­tatorii sunt ispitiți să se oprească asupratradițio­nalis­tului, romanticului, pesimistului, fatalistului, teoreticianului poli­tic, povestitorului, ziaristului, filozofului, economistului, poetului lirico-erotic, poetului nostalgic, poetului cosmogoniei, prietenului de nădejde al naturii, poetul polemic. Le reține atenția elementul biografic, ori numai aportul poeziei populare, ori legătura cu poeții și culturile străine, ori muzicalitatea versurilor, ori revoluționarea vechiului vocabular și origina­litatea temelor tratate, ori miracolul realizării comuniunii dintre basm și cugetarea înaltă. E treabă cinstită, utilă și de profun­zime. Dar, negreșit, parțială, iscoditoare numai a uneia, ori a câtorva fațete, telescop îndreptat asupra unui fragment de boltă cerească, alteori migală microscopică. E acu-mulare de material, cercetare, foraj și pregătire. Cunoașterea unui poet ține de alte zodii și presupune alte periple, călătorii în țări de negură și incandescență e lucrare de sinteză, de sintetizare a unei perso­nalități (în cel mai dramatic înțeles al termenului), a unei Opere (în deplina ei tainică și cumplită rotunjime, mai mult chiar înțeles de către Umberto Eco), e Aventură și îndrăgostire neier­tătoare, credincioşie neintermitentă.