Este prima carte de anvergură din cultura română închinată Academiilor Domnești de la București și Iași (1630-1821). Ea pune în evidență contribuția filosofică a lui T. Corydaleu, reprezentant ilustru al filosofiei raţionaliste aristotelice ce a dominat învăţământul superior, începând din 1614 şi până în 1780.
La Academiile Domneşti, filosofia ocupa primul loc. Filosoful de referinţă era Aristotel. Predarea lui Aristotel după comentariile lui Corydaleu a îndemnat încetăţenirea la noi, a neoaristotelismului scolastic. Neoaristotelismul scolastic greco-român, ca și scrierile slavo-române, fac parte din dintre cele mai importante „izvoare de filosofie românească”.
Lucrarea este o raritate bibliofilă şi un îndrumar util în cunoaşterea începuturilor filosofice de la noi.
