Jurnalistul fară jurnal

Ca operă, ca filosofie şi ca personalitate, ne încredinţează exegeta, Ion. D. Sîrbu este, de la început, singular prin profilul său hibrid. Este, în acelaşi timp, cerchist şi realist-socialist. Lectura analitică întreprinsă de autoarea monografiei porneşte din orizontul „capodoperei" spre primele încercări literare, conjugând biografia exterioară a omului şi biografia operei în supratema studiului: „biografia identităţii autoriale". „Cazul" I.D.Sîrbu se instrumentează odată cu descoperirea faptului că „ruptura stilistică şi ideatică" dintre postume şi antume este înşelătoare. Disidenţa „jurnalistului fară jurnal" rămâne multă vreme implicită şi fară mari riscuri, adaugă Sorina Sorescu, iar când ajunge să se exprime, aceasta se va întâmpla exclusiv „în spaţiul tăinuit al intimităţii". Numai în „textele de sertar" dogmatica speranţei face loc patosului escatologic. Cartea Sorinei Sorescu va dinamita multe prejudecăţi şi se va înscrie, cu certitudine, în rândul contribuţiilor monografice fundamentale.

Constantin M. POPA