Lumină – ochi – pământ

      Rânduit cu grijă în străfundul unei cutii albe plină de carnete adnotate abundent și de fotografii mai mult sau mai puțin îngălbenite de vreme, dormea de mai bine de 42 de ani manuscrisul meu dactilografiat LUMINĂ-OCHI-PĂMÂNT recuperat, după exilarea mea în Franța, de către mama mea, din arhivele editoriale din România.
     Încopciate ferm, 40 de pagini de poeme, care urmau să fie publicate în luna iulie a anului 1979 la Editura Tine­retului din București, așteptau cu stoicism într-o pulbere de carton dezintegrat, să le descopăr pentru a le aduce la lumină­­­. (...)

 

Draga Paleologu Sbiera