Noaptea părului liber

Dincolo de tehnica decupajului, în poemele Mariei Dinu se întrevede o metodă a colajului suprarealist, puternic simbolizat: aşa se întâmplă în Galeria cu viţă sălbatică, de exemplu. Pe lângă tehnica sofisticată şi perfect funcţională, ies în evidenţă delicateţea şi comunicarea fluidă, non-verbală, transmise prin energii şi candide mistificări. Un fel de preludiu are loc în fiecare poem care trece aluziv pe lângă faptă şi deviază centrifug înspre spiritosferă. Dacă animalitatea nu ar exista, totuşi, energia cuvintelor s-ar vesteji urgent. Nu a cazul aici. Forţa vitală este conţinută şi investită în oglindiri şi disecări. Delimitarea este activitatea predilectă în volum şi, pentru a nu rigidiza peisajul poetic, intervine un simţ ascuţit, îndelung exersat, al perspectivizării. Poeticitatea acestor texte întrucâtva geometrizate răbufneşte în intenţiile de joc, în copilării şi mici gingăşii. Pe lângă poeticitatea feminină mai este discernabilă alta, gotică, adusă de corbii poetului Tradem.

Entuziasmul gesturilor şi fanteziilor se opreşte cu un pas înainte de pătrunderea pe teritoriul suprarealist. Mai interesante sunt pentru poetă alchimiile incipiente, care doar anunţă apetisante potenţialităţi. E foarte greu, în atari condiţii, să înşfaci un sens anume şi să dirijezi lectura în funcţie de el. Nu degeaba un text se intitulează „transparenţa din planuri”, vizând aceeaşi geometrie în spaţiu redată imprecis cu ajutorul aluviunilor imaginarului. Viziunea şi imaginaţia sunt în competiţie constantă, intenţia fiind de a oferi peisaje în degradeuri. Aşa se pot tupila mai uşor fierbinţeala şi zvâcnetul adolescentine. Probabil sinteza acestor cercuri perfecte şi a mişcărilor gelatinoase sunt şiragurile masive de mărgele – distilare a feminităţii cristalizate de curgerea vremurilor. Nu o poetică a înţelepciunii, nu una a dezvelirilor provocatoare, ci una a răsfrângerilor, a micilor fantezii din spatele ochilor închişi şi a senzaţiilor metaforizate cu nesaţ. Nimic nu trebuie luat ca atare. Realitatea şi simţurile par că nu au niciun sens oglindite ca atare. Altă şansă nu este decât să visăm şi noi împreună cu Maria Dinu, în regim cvasi-diurn, orişicât.

Felix Nicolau