Poetica descântecului românesc

Analiza textului magic românesc presupune situarea deopotrivă în nivelul său semantic, alcătuit şi susţinut de universul de credinţe şi idei despre lume al satului autohton arhaic, şi în suprafaţa sa estetică desăvârşită de talentul impro-vizatoric şi memoria culturală a descântătoarelor. Pentru a avea acces la poetica de profunzime a acestui produs ritual alcătuit din secvenţe lirice, epice şi drama-tice este necesară luarea în considerare a unor elemente esenţiale care-l struc-turează şi-i oferă unicitate: interfaţa retorică, relaţia uman-sacru, circumstanţele spaţio-temporale, determinanta etnografică a culturii populare încifrată în figuri de stil. Monotonia formală, organizarea ritmică, repetiţia şi enumerarea ascund mereu motivaţii rituale, aşa cum glasul şoptit al descântătoarei are forţa de a mişca transcendentul.