Singurătatea nu ne face mai buni

„Cînd am postat primul poem al Elenei Bălășanu – și foarte rar mi s-a întîmplat să pot evalua un poet după lectura unui singur text – am sfătuit-o pe autoare să rezolve problema debutului în volum, mai ales că în reviste publicase, cîștigase concursuri de poezie. Nu știam atunci că tocmai fusese finalistă la concursul pentru Premiul Național pentru debut în poezie Constantin Nisipeanu. Spre deosebire de cei mai mulți dintre poeții tineri, foarte grăbiți să debuteze în volum, Elena Bălășanu a preferat drumul lung. A lucrat cîțiva ani la acest volum, l-a epurat și cizelat pînă a căpătat o anume sfericitate. Un lirism care asociază fericit tăietura precisă a frazei lirice cu prospețimea imagistică și lexicală. Cînd poemul o cere, Elena nu evită imaginea insolită sau asocierea de cuvinte provocatoare. Am sesizat aceste calități încă de la lectura primului său poem cu care m-am întîlnit, pe care, fără să mai fi citit ceva, fără să știu nimic despre autoare, l-am postat la pagina mea de pe blog, cea de marți dedicată poeziei, Cercul poeților apăruți…”

 

Liviu Antonesei