Cognomen

    Al treilea volum de poezie al lui Augustin Jianu („Cognomen”, Craiova, Editura Aius, 2024) este unul de con­firmare. Pe de o parte, acesta probează și întărește coerența și coeziunea tematică a celor anterioare. Pe de altă parte, învederează conti­nuitatea inspi­rației lirice, eleganța viziunii despre lume și despre poezie. Cu alte cuvinte, se păstrează mersul delicat al gândirii producătoare. Dacă primele două volume se arătau a fi unele de căutare, interogare și incer­titudine, acesta este unul de autorizare de sine, de luminare a pro­priei identități. Dacă anterior înfri­gurat eul liric se cerceta pe sine, acum el vibrează în interiorul conștientizat și asumat al propriei identități. În concret, ceea ce aduce nou „Cognomen” este o rafinare a atitudinii față de materia poetică și față de modul de a scrie. Sen­timentele predominante care modu­lează volumul sunt sila, lehamitea și revolta. Criteriul care modelează rapor­tul dintre inspirație și punerea în discurs este „absența pervertirii literare” („Certi­tu­dine”). Poetul se dorește auten­tic și izbutește să fie astfel. Lirica sa este una de o ridicată altitudine estetică. De aceea, această a treia carte îl ilus­trează pe Augustin Jianu, în plan gene­ric, ca poet veritabil.

Ștefan Vlăduțescu