Poezia lui Ioan Ciurezu [...] poartă parfumul uitat al altor vremuri. Plăpândă, tandră, atinsă de o nobilă melancolie, ne vorbeşte în şoaptă despre despărţiri, amurguri mătăsoase, iubiri îndepărtate, despre foşnetul de frunze al toamnei, despre deşertăciune.
