Când privim în jurul nostru şi cuprindem cu mintea totul ce ne înconjoară şi ne înviorează sufletul, nu putem decât să fim adânc minunaţi de măreţia, ori farmecul priveliştii ce ni se înfăţişează cu aceste plante lemnoase pe care le întâlnim prin pădurile României şi care au un bogat potenţial terapeutic.
Toată această privelişte o cuprindem într-un cuvânt: „Natura! Creaţia lui Dumnezeu!“
Nici un cuvânt altul nu poate să întruchipeze o mulţime mai nesfârşită de forme culori, înfăţişări, un izvor nesfârşit de sănătate.
Natura este izvorul tainic de care este însetat sufletul nostru, ea este însuşi taina care ne mână şi ne duce către Atotputernicul.
Toate tainele pe care natura le închide în ea, sufletul şi mintea noastră caută să le dezvăluie, să le cunoască, să le pătrundă şi să şi le însuşească, astfel slabele şi mărginitele noastre puteri, ne pot îngădui.
