Tudor Arghezi – poet religios

„Fără să exagerăm cu nimic, Arghezi este exemplul cel mai complex care ilustrează atât criza creştinismului istoric, cât şi căutările de soluţionare a ei înlăun­trul fiinţei sale dra­matice vieţuind sub puterea tim­purilor moder­ne. Întrebările teolo­gilor au fost şi întrebările sale. Şi el a pornit în aspiraţia spre credin­ţă cu o educaţie religioasă „clasică”, însuşită târziu, în deceniul de formare, dar rămasă o constantă a spi­ri­tualităţii sale. Atât cât s-a putut înfiripa, cre­dinţa în Dumnezeu, în Creaţie, în adevărul Cărţi­lor Sacre, în miracolul vieţii ce-l înconjoară nu l-au părăsit nicioda­tă, chiar dacă aceste constante ale fiinţei religioase sunt interferate de limitele omului natural care întreabă, se îndoieşte, cercetează. În mentalitatea în care s-a format şi intuindu-şi imperfecţiunea, sufle­tul său arde statornic, caută revelaţia mântuitoare şi intuieşte limi­tele până la care poate urca aspiraţia spre credinţă. Este, în acest caz, o ratare a drumului ascensional sau, dimpo­trivă, o altă înfiinţa­re a naturii umane religioase?” 

 

Marin Beşteliu