Condiţia intelectualului disident în România comunistă

S-a discutat până acum, la Colocviile „Mozaicul”, despre mass-media, despre raportul dintre artă şi economie, despre ce se întâmplă la porţile Europei, aici în zona est-europeană, sud-est-europeană, central-europeană, despre fizionomia spaţiului public românesc, despre multicultu­ralitate, despre Europa – exigenţe ale integrării culturale, despre relativismul contemporan, despre neopaşoptism, despre criza financiară sau de sistem şi de valori, şi aşa mai departe. Tema de acum, „Condiţia inte­lec­tua­lului disident în România comunistă”, nu este o simplă operaţiune arheologică de flash-back, ci este o revizitare a trecutului apropiat, pentru ca să putem recupera de acolo lucruri de care avem nevoie în acelaşi sens al construcţiei de societate ce se petrece sub ochii noştri, recuperarea de valori etice şi, mai exact spus, de etică politică, pentru că disidenţa a fost un fenomen inseparabil de politic, de con­junctura politică a unui regim totalitar.

Ion Bogdan Lefter