Filosofia chiriaşului grăbit

Cartea de eseuri a Lorenei Păvălan Stuparu are în centru situaţia „chiriaşului grăbit”, o posibilă metaforă a ceea ce filosofii numesc emfatic „condiţia umană”, dacă nu neapărat la nivelul raportului dintre „proprietar” şi „chiriaş”, care poate avea multe alte variabile pornind de la nivelul lipsei de întemeiere a vieţii individului sortit să trăiască drama nelocuirii şi până la aceea a permanentei alterări a identităţii. „Reprezentativă în primul rând în plan existenţial şi subiectiv, drama aceasta a instabilităţii locuirii, tipică pentru omul societăţilor modernă şi postmodernă, se joacă deopotrivă în plan metafizic şi politic, iar mângâierile filosofice pe care le aduc distincţiile între diverse stadii ale locuirii, ne determină să considerăm binevenită atât tematizarea, cât şi refacerea traseului filosofic al câtorva dintre ipostazele locuitorului cultural”, subliniază tânăra eseistă craioveană în Argumentul cu care se deschide acest volum.