Monograme. Configurări ale prozei româneşti contemporane

De când a început să practice hermeneutica, Gabriela Gheorghişor a intuit că aceasta nu incumbă doar o disciplină a lecturii încheiată cu un verdict critic, ci presupune, egalmente, o dimensiune a creaţiei în genere. Că tânăra universitară, deja multilaureată, inclusiv cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Debut, deţine o cultură solidă, de tip clasic, în principiu, dar supusă perspectivării din unghiul devoratorului de idei con­temporane, şi că o eleganţă constitutivă o ţine departe de sicitatea unui discurs doct-pedant – acestea reprezintă numai ramele discuţiei. Textele ei, din 2005 şi până astăzi, sunt matriţate la şcoala lucidităţii domptate prin graţie, a intransigenţei supravegheate de buna-credinţă.

 

Gabriel Coşoveanu