Despre memorie. Studii originale de psihologie pedagogică

    Lucrarea Despre memorie. Studii originale de psihologie pedagogică a reputatului psihopedagog Ştefan Velovan (1852-1932) a văzut lumina tiparului la Craiova, acum mai bine de un secol unde el era profesor la Şcoala Normală de Băieţi.
Urmând linia lui Herbart, Ştefan Velovan a menţinut legile asocierii la baza vieţii sufleteşti, considerând că fără existenţa lor psihologia nu poate deveni o ştiinţă în sensul pozitiv al cuvântului, adică o ştiinţă de legi.
   Psihologul Ştefan Velovan defineşte memoria ca fiind „acea facultate sufletească sau acea putere a sufletului în care ideile produse sunt păstrate până la reproducere. Memoria începe de când se produc ideile. [Acestea] se păstrează în subconştient şi se sfârşesc prin reproducerea lor în conştient”. În ceea ce priveşte memoria, el a stabilit patru feluri de memorii: 1) Memoria deosebitoare sau analitică;  2) Memoria asemănătoare sau sintetică; 3) Memoria cuprinzătoare şi credincioasă, şi 4) Memoria uşoară şi trainică. În această taxonomie a memoriilor, Velovan era convins că „se cuprind toate exerciţiile memoriale,  judicioase (adică inteligente) şi mecanice, psihologiceşte posibile, pentru ca memoria să se poată cultiva în mod desăvârşit”.     
     Folosirea memorării logice se bazează pe înţelegerea relaţiilor raţionale, a cauzalităţii, a legilor, înlăturând învăţarea formală, în sensul că prin ea se memorează atât forma verbală, cât şi conţinutul logic, este eficientă şi mult mai necesară decât cea mecanică. În memorarea logică, gândirea este foarte activă, realizând asocieri între date şi integrarea lor în sisteme de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi care pentru elev nu va mai degenera în rutina ordinară, formalistă a imitaţiilor neînţelese.

 

Adrian Michiduţă