„Remarcăm trei elemente cheie specifice universului liric al Lilianei Hinoveanu: existența pragurilor, nevoia de depășire a acestora şi reprezentarea cromatică a realității. Vocea poetică s-ar putea proiecta ca o paletă de culori cu hermeneutică proprie: albastrul inhibă și rozul este „mai bine”. Nuanțele cuprinse între aceste două culori din poemul Gara Noiembrie reprezintă provocări pe care eul liric trebuie să le depășească: „atunci când toate culorile vor deveni praguri/ pe care să le trec singură” (Praguri). Ceea ce este cuprins între albastru, perceput adeseori ca o culoare a iluminării, și roz, starea recunoscută de „mai bine“, poate fi înțeles ca o autodevenire.”
