Insomnii

Grafica: Vlad Alexandru Mărunțelu

Insomnii se construiește din reveniri. Revin copilăria și casa de odinioară, figura maternă, grădina, florile, anotimpurile, iubirea și credința, nevoia de a fixa prin vers ceea ce timpul mută în memorie. Poezia Elenei Mărunțelu se așază astfel sub semnul unei sensibilități directe, al unei rostiri accesibile și al unei remarcabile consecvențe afective.

Fără a căuta ostentativ formule insolite, autoarea își construiește un univers recognoscibil, articulat în jurul câtorva teme constante, cărora le rămâne fidelă de la un poem la altul. Nu își camuflează emoția și nu practică distanța ironică. Spune direct ce iubește, ce regretă, ce o neliniștește și ce îi oferă speranță. Poezia se naște din nevoia de continuitate. Între ceea ce a fost și ceea ce este, între copilărie și maturitate, între natură și sacru, între iubire și absență, versurile încearcă să păstreze deschisă o punte.

Carmen Theo Făgețeanu