Volumul este alcătuit din trei conferinţe filosofice ţinute de Ion Petrovici între anii 1924, 1933 şi 1942, în România, Franţa şi Germania.
Dintre filosofii francezi care au influenţat cugetarea românească, la loc de cinste, I. Petrovici îi amin-tește pe: Descartes, Condillac, Lamartine şi Montesquieu.
Filosofia franceză a introdus în cultura română raționalismul „Luminilor” prin Voltaire, Diderot şi Rousseau, trecând, apoi, prin filosofia pozitivistă a lui Auguste Comte până la marii filosofi francezi din sec. al XX-lea: Boutroux, Bergson, Brunschvicg.
La rândul ei, filosofia germană a influenţat şi ea gândirea românească de la începutul sec. al XIX-lea. Gh. Lazăr l-a introdus pe Kant în școala românească de la Sf. Sava. Şcoala Ardeleană a însemnat pentru români nu numai trezirea conştiinţei lor naţionale, ci a fost şi mediul de pătrundere a filosofiei germane prin exponenții ei din acea vreme: Wolff, Krug, Baumeister, Herbart, Hegel, Schopenhauer, Wundt, iar mai târziu, N. Hartmann și M. Heidegger.
Cele două filosofii europene au contribuit la făurirea gândirii autohtone, ceea ce afirmă încă odată originile occidentale ale culturii noastre.
Adrian Michiduţă
